Ce importanță are că se plătește de 27x mai mult, dacă înainte suma era foarte aproape de zero?

Pe Facebook a apărut o reacție a lui Richard V referitoare la postul de ieri despre TVA-ul de 27 de ori mai “încasat”.  Am dorit să răspund repede pe FB dar a rezultat acest al doilea blogpost.

Hai să o luăm pe “rând”.

TVA e un impozit pe consum. Ai consumat, ai platit statului procentul.

În primul rând, TVA-ul este o taxă, nu un impozit. Impozitul este impus și îl plătesc toți și periodic (de ex. pe proprietate, pe venituri, etc.).

Taxa, în schimb este plătită numai dacă efectuezi acțiunea taxată. Nu te obligă nimeni să cumperi cu bani dintr-un magazin cash and carry ceapa și cartoful. Poți să-ți crești o vacă, la țară, și să schimbi lapte pe ouă. Prin urmare, teoretic, te poți sustrage TVA-ului, pe când impozitului nu;

De altfel, impozit vine, de la “a impune”/ “imposare”/”to impose”;

Taxe vine din latinescul “taxo” care înseamnă a “estima” derivat, la rîndul lui, din “tangō” care înseamnă “a atinge”;

În cărțile și manualele de economie se face distincția clară între impozitele directe și cele indirecte.

TVA-ul este indirect, dacă ții neapărat să-i zici “impozit”;

Ce importanta are ca se plateste de 27x mai mult daca inainte suma era foarte aproape de zero?

De cate ori platesti mai mult functie de adaosul comercial nu are nici o relevanta pentru ca tu ca vanzator nu faci decat sa muti banii de TVA din buzunarul consumatorului in cel al statului.

TVA-ul încearcă să ne omoare

TVA-ul la cumpărare < TVA-ul de vânzare =>” muți” către buzunarele statului doar ***diferența*** între TVA-ul achiziție și TVA-ul de vânzare;

RV mai zice:

Statul va incasa 24% din consum fata de 19% cat incasa inainte.

Depinde cum privești. Economia e un pic mai “misterioasă” decât matematica sau contabilitatea, totuși.

Statul va încasa de la ultimul comerciant de pe lanț (cel de dinainte de cumpărătorul final) 24% din **adaosul** comercial pe consum.

Restul TVA-ului va fi fost deja încasat de la ceilalți de pe lanț. E adevărat, clientul final indirect, plătește întreaga notă de “taxă”.

Dacă eu iau banane de 100 de RON (fără TVA) de la Metro, pun 20% adaos (la care evident adaug tva) și ți le dau ție *în aceeași lună* (mai exact între 26 luna precedentă – 25 luna curentă), eu (butic de cartier, să zicem) voi plăti TVA la stat fix 4.8 RON, pe cazul cu 24% TVA (vezi tabelul de ieri, cazul “după-după”).

Dacă trec de 25 ale lunii și bananele sunt tot la mine pe raft, lucrurile se schimbă un pic… Desigur, putem intra și în discuții de “cashflow” și “vârsta” mărfii pe raft, lucruri care fac diferența între un faliment și un lider de piață (vezi ALTEX și Leonardo), de pildă, dar nu acum și nu aici.

Alte precizări:

DACĂ (n.a. – , -) consumul se mentine, atunci va incasa cu aproape 25% mai mult […]

Da, dar după ce, temporar, va încasa cu 2700% mai mult, în cazul mărfurilor din depozite. Și da, “DACĂ“!

[…] dar trebuie spus ca astfel de masuri se iau tocmai pentru ca nivelul consumului scade constant.

Eu as formula un pic invers: “consumul va scădea constant tocmai din cauza măririi de TVA”; Și aici mă refer la consumul «pe acte» “;

Ce va crește, în schimb? Piața neagră, economia “fără factură”…

O altă reformulare (și) mai exactă, în opinia mea, dacă-mi permiți, ar fi “astfel de măsuri se iau tocmai ca urmare a scăderii încasărilor din TVA la bugetul de stat, iar ca efect imediat, statului nu-i mai ajung banii intrați pentru cheltuielile ce la are de făcut (bani ieșiti)”.

Dacă statul ar avea de unde să suplinească aceste scăderi de consum, cum ar fi exporturile … sau impozitele pe profit … sau … pe dividende … atunci, cu siguranță nu ar mări TVA-ul. Deci, nu scăderea consumului per se e cauza acestor măsuri. Cu alte cuvinte nu eu, cel care îmi economisesc resursele și îmi chivernisesc avuția, sunt de vină, ci direct statul. Nu diminuarea consumului din partea mea e cauza măririi TVA-ului la 25%, ci non-diminuarea consumului din partea statului e cauza.

Eu mi-am închis una din conexiunila la internet, am redus abonamentele cu mii de minute (neconsumate lună de lună) pe mobil. Am mai rărit-o cu ieșirile la restaurant, baruri, cafenele. Mi-am disponibilizat serverul din casă către un hoster (hostingul mă costă mai puțin decât curentul consumat de server). Nu-mi mai cumpăr 3 parfumuri noi pe an, sau țoale sau gadget-uri. Deci da, mi-am redus consumul. Carevasăzică, volumul TVA-ului încasat indirect de la mine s-a contractat începând cu 2009.

Statul în schimb?… El ce a redus?… El nu se supune rigorilor economice? El nu știe că C e mai mic decât V, unde C sunt cheltuieli și V sunt venituri?

Repet, TVA nu a crescut direct pentru că a scăzut consumul, ci indirect. Scăderea consumului au diminuat încasările statului din TVA, iar statul nu s-a “adaptat” în timp util și nici nu i-a ieșit schema cu pensiile. Reduceri la regii? Disponibilizări pe la agenții? Comasare de instituții? Neahh… Ăia cotizează la partid, ce naiba!

În sclavagism, sclavul era menținut sănătos și apt de muncă. Numai așa stăpâne-su’ putea să-l sclavagească pe deplin. Acum, statele, în special cel Român, trebuie să se gândească cum să-și mențină poporul “în granițe” sau “la muncă, la alb”. Sclavul modern de azi, cetățeanul, nu mai poate căra în spate un stăpân atât de obez. Sclavul modern mai are un pic și moare. Iar stăpâne-su va rămâne fără al 13-a salariu, fără spor de stat pe cur în scaun ministerial, fără șpagă, fără atenții fără “bugete de licitații aranjate” șamd.

“Statele” (nu numai România) vor fi nevoite și ele sa gândească precum o firmă privată: «Nu pot cheltui mai mult decât încasez; Nu am bani nu intru în magazin; Mă întind cât îmi e plapuma»;

S-a terminat cu boom-urile demografice din anii ’60-’70;
S-a terminat cu boom-ul imobiliar și in .RO și în afară;
Nu se mai dau credite cu buletinul;

(APROPO, vom fi o Europă de boșorogi care vor merge la muncă în baston; Nici nu vreau să mă gândesc la China, unde a există de ani buni reglementarea demografică “un cpoil / familie”; Chiar și în US, serviciile sociale au avut în 2010 prima lună, după zeci de ani, cu încasări mai mici la fondurile sociale decât plățile — babyboomer-ii își cer pensiile și acolo; până acum surplusurile se duceau sub formă de împrumuturi către guvernul federal; acu’ a venit vreme scadenței acelor credite acumulate de zeci de ani. Să revenim.)

Înainte (de 2009), guvernul nostru gândea cam așa, lasă că vom crește pentru că populația va crește, imobiliarele vor crește, căpșunarii vor fi din ce în ce mai mulți… nu mai…

Gata! S-a dus baba cu colacii!

De acu’ tre’ sa mai si muncim ca sa păpăm;

De acu’, de TVA-ul ăla plătit, statul tre’ să se mai și facă ceva cu el
(în afară de salarii și sporuri pe la secretare și asistente)…

Da, domnule stat, îți dau și 50% TVA dacă-mi ceri (și ești nesimțit că-mi ceri atât, însă ți-i dau – fire-ai al dreacu’!), dar fă-mi drumuri, protejează-mă de hoți, dă-mi sistem viabil de pensii și sănătate, vreau apă și aer curat pentru mine și familia mea de banii ăștia.

Dacă tot îmi ceri taxe, dă-mi și mie ceva în schimb de ele. Dacă tot mă “tangō” la buzunar, atinge-mă și la nivelul de civilizație a țării în care sălășluiesc. Roata mașinii mele “tangō” doar gropi. Talpa mea “taxo” un trotuar plin de flegme și semințe.

Dovedește-mi și muncește domnule stat, ca să papi și tu din  TVA-ul meu!

Nu de alta, dar există trotuare, inmatriculări de mașini, cash and carry-uri, camere de comerț și chiar benzinării și pe la Ruse.

(sursa photo)