Aurelian – ANTI-blog

Nu pot să cred că există magazine online și afaceri (care se vor a fi) “mature” (și) care nu-și cunosc metricile. Probabil de aia s-au închis multe. Sau, probabil, tot de aia s-au dat mulți romani afară.

Adică nu pentru că nu ne facem meseria cum trebuie, ci pentru că e criză!

Multă lume (persoane “dă” business) are impresia că marketingul e un fel de voodoo care aduce oamenii la tejghea, teleghidați, cu portofelul doldora, gata-gata să-și cheltuie banii ca nebunii.

Cum ar veni, marketingul e creație și, … deci, ăăă … nu e treaba șefilor să se amestece în chestii din astea. Lăsăm fata de la PR să se ocupe. Mai dă si ea un comunicat, mai trimite vederi de Paște și Crăciun, că prea o arde pe Facebook toată ziua. Oricum e treaba ei. Dacă nu e cu tabele și excel-uri, nu e treaba șefului. El e manager, ce naiba!

Puțini șefi, însă, știu că marketingul are și o parte destul de matematică, ca să zic așa… fără aceste cifre orice campanie, din punctul meu de vedere, se aseamănă cu un salt în gol legat la ochi.

Iată câțiva parametri pe care firmele din România, în proporție de 99%, nu și-i (prea) cunosc.

Am să-i inventariez pe cei mai importanți, pentru început. Încep cu:

• Cost de achiziție prospect (cost per lead) – cât mă costă fiecare prospect care intră în “salesfunnel” (sper că ști ce ăla salesfunnel)
• Cost de achiziție client (customer acquisition cost) – cât mă costă fiecare prospect intrat în salesfunnel, dar care mai și cumpără (bingo, per client)
• Rata de comversie (conversion rate) – există mai multe rate de conversie (de la “impresie” la acțiune, sau răspuns), de la prospect la client, de la client la client repetitiv, șamd; exprimat ca un procent. cea mai cunoscută rată de conversie este CTR-ul de la adwords (click-uri pe ad raportate la câte afisări are ad-ul meu x 100), dar la fiecare trecere în jos pe salesfunnel există o câte rată de conversie…
• Durata de viață a clientului (customer’s lifetime) – cât timp trece de la prima cumpărătură, până la ultima.
• Valoarea “de viață” a clientului (lifetime customer value LCV) – cifra de afaceri medie/client, adică total vânzări/nr. total clienți; se poate face și drill-down: adică total vânzări produsul X/nr. total clienți ai produsului X (merge și geografic, demografic, etc. …); există și variațiunea profitul net “de viață” a clientului
• Valoare medie a tranzacției (average transaction value) – valoarea de viață a tranzacției / nr mediu tranzacții per client pe durata de viață a clientului; la fel există și profitul net mediu per tranzacție
• Frecvența tranzacțiilor per client (client transaction frequency) – durata medie între două tranzacții (durata medie de viață a clientului / nr mediu tranzacții per client)

La ți-ar folosi cifrele astea? Păi să luăm un exemplu simplu: dacă știu costul de achiziție/client și rata de conversie, automat știu cât pot da pe reclamă (offline sau online), de pildă.

Dacă știu valoarea “de viață”/client și marginea medie, automat știu profitul mediu net/client.

Dacă știu frecevnța tranzacțiilor și valoarea medie a tranzacției, știu dacă îmi permit un credit cu dobândă X plătibil la intervalul Y…

Haide că nu e greu să aplicăm formula magică V – C = P și în marketing. Chiar nu cred că e nevoie de un ditai MBA-ul să ne obișnuim cu cercetarea asta pentru afacerea TA.

Deunăzi am avut o cerere (a treia de acest gen, pe luna asta) de la o firmă de “e-commerț” care se plângea că în afară de adwords nu a reușit să facă profit și din alte surse de trafic. Evident, am întrebat “Vă știți numărul mediu de tranzacții per client și valoarea medie a tranzacției?”… marginea o știam deja, 1-3% …clipiri mărunte. Le-a luat o săptămână să-mi spună că în medie clienții lor cumpără cam de 100 de euro și tot în medie are loc o singură tranzacție/client.

Astfel am dedus că am la dispoziție 1-3 EURO per client acquisition, ceea ce la un CR decent de 3% ar fi fost 0.03-0.06 eurocenți cost achiziție prospect. De prisos să vă menționez că am zis “pas” după o simplă consultare a Keyword Tool-ului..

Da, le-am indicat să-și mărească, mai întâi LCP-ul, profitul net mediu per client și, dacă mai vor, apoi să mă mai sune …

Sper că te-am ajutat cât de cât să te decizi că e timpul să “faci rost” cumva de cifrele astea, bată-le vina!

Ele sigur există pe undeva prin bazele de date sau pe hârtie. Sunt convins de treaba asta!

Primul are titlul “7 Steps to Creating a Sure-Fire Marketing System“. Pașii sunt în rezumat:

1. Develop strategy before tactics.

3. Adopt the publishing model.

4. Create a total web presence.

5. Orchestrate the lead generation trio.

6. Drive a lead conversion system.

7. Live by the marketing calendar.

Al doilea se intitulează “How to Enchant Your Customer” și descrie 10 modalități de a-ți încânta clientela. Nu  mai este suficient să livrezi marfa sau serviciul în sine. Tre’ să-i dai pe spate. Livrarea a fost înlocuită de supra-livrarea.

Metodele sunt, pe scurt:

1. Put likable, competent and passionate people on the front line.
2. Show me that you trust me.
3. Remove barriers to entry.
4. Make it easy to give you money.
5. Go deep in a segment.
6. Sell something that’s DICEE (deep, intelligent, complete, empowering, elegant).
7. Enable hands-on trial.
8. Communicate with salient points.
9. Deliver bad news early.
10. Consider all the influencers.

Citește-le de mai multe ori și lasă-le să-ți pătrundă subconștientul.

Am N conturi de email. Toate sunt de forma Prenume.NUME@domeniu.com (sau .ro), mă rog.

Pe toate rețelele de Social Media am făcut Join cu contul meu personal de pe gmail.

Bun.

Evident că de la Facebook primesc invitații și pe celelalte adrese.

Evident că apăs unsubscribe că să nu le mai primesc.

Evident că nu se petrece nimic, deoarece sunt deja logat în facebook.com pe contul ce are în spate adresa de gmail.

Soluția la treaba asta e simplă: Click dreapta pe linkul de unsubscribe și open in incognito windows (în Chrome) sau opțiunile echivalente în celelelte browsere. Private session, sau cum s-or mai fi numind.

Aceste ferestre “in private” se mai obțin și cu CTRL + SHIFT + P în Internet Explorer li FireFox.

Și va fi liniște.

PS. Tare traducerea mesajului din cercul verde, nu? “Facebook este gratuit și orice i se poate alătura”. Trăiască cost-effectiveness-ul, outsource-ingul și elance-ul.

Era și timpul!

În cartea sa “Word Of Mouth“, Andy Sernovitz formulează cele 12 reguli ale reclamei pe “vorba gurii” sau “din om în om”.

Link pe Amazon: Word of Mouth Marketing: How Smart Companies Get People Talking, Revised Edition

Am încercat să traduc cât mai fidel slang-ul din engleză pentru cele 12 reguli ale reclamei din om în om.

1. Cea mai bună reclamă sunt clienții mulțumiți. Mulțumește-i pe oameni.
2. Promovarea e ușoară: Câștigă respectul și recomandarea clienților tăi. Ei vor face promovarea în locul tău, pe gratis.
3. Etica și serviciile bune sunt prioritare.
4. Ești UX: Ești experiența utilizatorilor (nu ceea ce spun reclamele că ai fi)
5. Reclama negativă din om în om este o oportunitate. Ascultă și învață.
6. Oricum oamenii (te) vorbesc deja. Îți rămâne doar opțiunea de a lua parte la conversație.
7. Ori ești interesant, ori rămâi invizibil.
8. Dacă nu merită să vorbești despre ceva, atunci nu merită nici să implementezi acel ceva.
9. Transformă povestea companiei tale într-o o poveste faină.
10. E mult mai distractiv să lucrezi pentru o companie despre care lumea vrea să vorbească.
11. Folosește-te de puterea “vorbelor gurii” pentru a-ți transforma afacerea într-una care-și tratează oamenii bine.
12. Promovarea onestă aduce mai mulți bani.

Sursa în engleză e aici (PDF).

Sunt oripilat de atâtea pseudo-campanii cu iznubil, mai ales pe social media, care violează una sau mai multe din regulile de mai sus.

Oare bloggeri, influencerii și corporațiile chiar n-au 17 dolari să-și ia cartea asta și să o citească din scoarță în scoarță?

Mi-a reușit traducerea? Ai vreo idee de îmbunătățire?

Da. Doar trei.

Mă refer aici la cei care aveți o afacere sau chiar o mini-afacere, nu la salariați sau orice altă categorie care înțelege (prost) a face bani exclusiv prin a-și vinde timpul.

1. Mai mulți clienți! Pare banal și anost, dar asta e singura metodă viabilă pe termen lung pentru orice întreprinzător. Pentru ca acest miracol să se și materializeze, îți propun să te gândești foarte bine la răspunsul întrebării “Tu în ce business crezi că ești?“.
   
   Recompensarea recomandărilor aduce cu sine cele mai mari beneficii aici la metoda #1. Clienții tăi existenți îți vor aduce alți clienți prin recomandare pentru că tu (spre deosebire de concurență) îi vei recompensa pentru treaba asta.
2. Valoarea mai mare a tranzacțiilor! Clienții tranzacționează cu afacerea ta, bani versus produse/servicii. Este evident că dacă mărești prețul, valoarea per tranzacție crește. Mă nedumirește din ce în ce mai mult de ce unii se prostituează, pur și simplu… Dacă serviciul/produsul tău este cerut, mărește frate prețul. Nu te comporta ca un fomist disperat!
   
   Ca să faci 2000 EURO din batoane de 1 euro bucata, tre’ să generezi 2000 de tranzacții (în online ele se mai numesc și conversii). Aceeași sumă se poate face cu doar 200 de tranzacții dacă vinzi ceva de 10 euro bucata, sau 10 de tranzacții a câte 200 euro fiecare. Fie vinzi același baton, dar mai scump (schimbi ambalajul, te repoziționezi, etc.), fie treci pe prăjituri sau produse mai de lux (diete naturiste bio, de pildă).

   Ai două avantaje majore prin mărirea valorii tranzacției:

   — valoarea percepută asupra serviciului/produsului tău crește. percepția asupra valorii unui produs se distorsionează profund în funcție de preț. cartea de 1 euro va fi mult subevaluată în comparație cu o carte (tot de 200 de pagini, să zicem), dar care costă 300 euro.

   — eforturile tale cu promovarea vor fi mult ușurate pentru că îți mărești profitul/tranzacție; cine crezi că își va permite o reclamă care aduce pentru fiecare 10 euro cheltuiți cu ea câte un client? cel care vinde batoane de 10 euro, sau cel care vinde produse de lux cu 200 euro bucata?

3. Mai multe tranzacții/client. Mi se pare, de departe, cea mai eficace metodă de a face rapid mai mulți bani. E ca și cum ai avea propria mașină de tipărit bani.Ai nevoie de  bani? În loc să te duci la bancă, dai drumul la propria tipărniță dacă implementezi metoda 3.

   Cumpărarea repetată. Aici trebuie să ajungi. Nu e suficient că ai un client. Fă-l să cumpere de mai multe ori de la tine și dacă se poate, periodic. Predictibil chiar.

   Așa au apărut abonamentele, cardurile de fidelizare, serviciile de service și mentenanță.

   Repetabilitatea tranzacționării se poate obține prin vânzare “în sus”, “în jos”, “în lateral”, oferta unică, programe de continuitate și altele (promit să revin).

   A vinde din nou și din nou celor care deja te cunosc, care deja au încredere în tine și care deja te plac, are o probabilitate mult mai mare decât pentru a vinde unui străin. Și e mult mai fun. Trust me. Una e să-i vinzi din nou “lui nea’ Nelu” și alta e să încerci același lucru cu “Stimabilul Domn Popescu Ion” luat de pe stradă.

Acum nu-ți rămâne decât să implementezi cele 3 metode de mai sus în furnalul tău de vânzări (sau sales-funnel cum îi zice francezu’ :D).

Teoria fără practică nu valorează nici două cepe degerate. Mai ales în business.

Iată, avem și categoria “Vânzări“.

ATENȚIE: Acest blogpost i-ar putea ofensa pe unii. Nu citi dacă nu vrei să generezi contracte/clienți noi pentru afacerea ta.

De multe ori îmi întreb prietenii afaceriști, liber profesioniștii, liderii de ong-uri și antreprenorii din cercul meu de prieteni:

— Auzi, tu în ce business crezi că activezi?

Și vin răspunsuri gârlă gen: ecommerce, dezvoltare software, piar, comunicare, salvare copii, reciclare etc.

După ce îi las să-și explice poziționarea pe piață și să identifice verticala pe care o atacă, le spun sec:

— Greșit, te afli în business-ul de marketing.

După ce primesc primele clipiri mărunte, urmate de pufăielile protestatare și datul ochilor peste cap, primesc și inteligentul:

— Cum adică?

E simplu. Funcția oricărui business, (repet,  a oricărui, da?) constă în a genera clientelă. Deși sună al naibii de simplu, puțini stau să descompună acest proces pe faze și pași. Poate și din cauză că “marketingul” și-l permite doar o corporație mare, multinațională, nu-i așa?

Nu!

În orice “prăvălie”, chiar și cele one-man-show, marketingul e o funcție care nu poate fi eliminată.

Iată pașii de bază pentru orice strategie de marketing a oricărei fime, firmulițe, atelier, ong, cabinet șamd:

1. Generare leads (contacte ale unor posibili viitori clienți). Puțini antreprenori capturează datele de contact ale celor cu care vin în contact. Orice email, orice comunicat de presă, orice blogpost, tweet sau postare facebook trebuie să reflecte această intenție. În această fază tot ce îți pasă e să găsești o modalitate de a primi datele de contact. Prin recomandări, prin pagini de abonare la un newsletter, prin premiere (completează acest talon si vei primi x% reducere la y serviciu/produs).
2. Calificare prospecți (inițierea unei comunicări cu cei ale căror date de contact le-ai capturat la pasul 1). Calificarea constă în educarea leads-ilor cu privire la produsele și serviciile tale. Desigur că această comunicare se face numai (ai remarcat cuvîntul numai?) după ce primești permisiunea de a comunica cu ei. Nu vrei să devii spammer, nu? Acest proces se va finaliza cu “ofertarea” propriu-zisă. Nu-ți vine să crezi câți uită să oferteze direct. Își califică prospecții excelent, dar le e rușine să le ceară bani în schimbul serviciilor și a produselor lor.
3. Generarea și finalizarea comenzii cu o tranzacție. Adică vânzarea propriu-zisă. Nimic nu se mișcă din loc fără a finaliza o vânzare. Poți avea cel mai tare sediu, cele mai jmechere broșuri și un website simpatic. Dacă nu vinzi, afacerea ta e pe moarte. Iar în cazul unui startup a cărui preocupare esențială este supraviețuirea, orice vânzare aduce o gură de aer în plus.

Asta e tot.

Generare leads, calificare prospecți, finalizare tranzacție (monetizare).

Vor mai urma și alte posturi în categoria “marketing direct“.

Unul din secretele succesului în Social Media (SM) ar suna cam așa: toate conturile și conversațiile să fie legate între ele selectiv.

Selectiv e cuvântul cheie aici. Nu vreau ca orice status despre durerile mele de stomac să ajungă pe Facebook sau pe LinkedIn. Nici n-ar fi de dorit. Vreau să rămân relevant, însă nu cu efort suplimentar. Nu cu un efort prea mare.

Desigur, există pe mai toate platformele SM opțiuni de integrare între conturi. Toate au aceste facilități. Youtube, Facebook, LinkedIn, Twitter. Și nu cred că e cazul unui articol pe această temă (sau?).

Așadar, vreau ca eu să aleg ce se duce pe FB, pe LI sau pe ambele. Mai ales după ce mă chinui să tastez pe mobil 140 de caractere pentru Twitter.

Prin urmare facem uz de hashtag-uri. Alea cu “#” în față. Practic am găsit o aplicație facebook care ia toate twitt-urile cu #fb și le postează ca status-uri pe peretele Facebook. Pentru asta se folosește o aplicație numită “Selective Twitter“.

La LinkedIn e și mai simplu deoarece proprietarii celor două companii s-au înțeles încă acum un an. Astfel în LinkedIn sub caseta “Network Activity” există un buton “t” unde se alege Twitter Settings. Te interesează opțiunea “Share only tweets that contain #in”.

În acest fel ciripiturile care conțin #in se duc pe LI, cele care conțin #fb se duc pe FB. Dacă sunt incluse ambele hashtag-uri, ele se vor duce și pe LI și pe FB deopotrivă.

Interesant că hashtag-ul #fb e dat la o parte în cazul FB. Nu același lucru se poate spune și despre tag-ul #in pe LinkedIn.

[1] Aplicația Facebook Selective Twitter
[2] Testul #fb: tweet-ul de pe Twitter și activitatea de pe peretele Facebook (autopostat la 4 minute distanță)
[3]  Testul #in: statusul Twitter, activitatea de pe linkedin (vezi poza de mai jos)
[4] Testul cu #in și #fb în același tweet: twitter, facebook, linkedin (vezi poza de mai jos)

Azi mi-a fost relatata o faza reala.

La un training pentru consultati financiari tinut in cadrul unei insitutii financiare care vinde si asigurari de viata trainerul spune:

— Dupa cum ati vazut in noua reclama a institutiei noastre …

… la care este brusc intrerupt:

— Daca mai avem cablu…

… si mai din spate …

— Daca mai avem TV …

Consultanti financiari.

În cartea “FREAKONOMICS” economistul Levitt și jurnalistul Dubner vor să provoace ințelepciunea populară.

De pildă multă lume crede că dealerii de droguri căștigă mult. Atunci de ce stă fiecare cu mama sa? Pentru că … nu câștigă mult.

Multă lume crede că rata criminalității scade datorită sporirii forțelor de ordine. Atunci de ce aceeași rată scade și acolo unde se reduc aceleași forțe ale ordinii.

Mulți părinți (obsesivi) cred că dacă citesc povești copiilor în fiecare seară, copiii, mai târziu, vor avea note mai bune la școală. Ei bine, nu e așa.

Ku Klux Clan, Prostituate, Hollywood dream, Sumo… De toate.

Cartea te pune pe gânduri pentru că explică partea ascunsă din spatele lucrurilor pe deplin acceptate de către înțelepciunea populară.

Cea mai nașpa demonstrație, însă, mi s-a părut inferența cu Nicolae Ceaușescu de la începutul capitolului 4 (“Where have all the criminals gone?“).

Raționamentul sună cam așa: Din cauza interzicerii avortului, populația României a crescut dramatic începand cu anii ’66. În ’89 cei născuți în ’66, la vârsta de aprox 20-25 ani, au făcut revoluție și l-au kilărit pe Ceașcă. Concluzie: Dacă “Cel mai iubit fiu al poporului” nu ar fi dat legea anti-avort, ar fi trăit și azi.

Forțat. Cel puțin forțat.

În rest cartea mi sa părut de bun simț.

Filmul ce a apărut în 3 septembrie ar fi mediocru (cică), după primele review-uri.

Poți lua cartea de pe Amazon:

• Freakonomics Rev Ed: (and Other Riddles of Modern Life)
• SuperFreakonomics (un fel de partea a doua a cărții)

Alte referințe:

• Blogul freakonomics
• Twitter (@freakonomics)
• Fanpage film
• WikiPedia

Trailere Film:

• http://trailers.apple.com/trailers/magnolia/freakonomics/
• http://www.magpictures.com/freakonomics/
• Trailer pe Msn (HD)

Uite care-i treaba…

Orice tip de business, afacere, ocupație profesională sau investiție ai avea… repet ORICE, nu există  nici unul care să nu-ți dea dreptul la o zi de pauză (o zi în fiecare săptămână).

Înainte vreme erau doar câteva categorii de oameni care se puteau plânge că meseria le ocupă toate zilele din săptămână. Medicii chirurgi, anumiți directori, șoferii de cursă lungă, șamd.

Acum… aproape toți avem acest impediment. De ce? Datorită internetului, a laptopului și a telefonului mobil (așa zisele Smart-Phone-uri).

Oriunde există un laptop conectat sau un mobil cu plan de date, se duce naibii programul cu familia sau acea ieșire în oraș cu iubita…

Virusul verificării email-urilor, a verificării Analitycs-ului, a Facebook-ului, etc., preia ușor-ușor controlul asupra vieții celui “conectat”.

Ideile noi apar din oră în oră. Dorința de a le implementa cât mai bine și mai repede va deveni un tiran în sclavia căruia vei pierde nopți, sâmbete și duminici la rând.

Antidotul?

Închide-le (PC-uri sau laptopuri) și oprește-ți “datele” (la mobil). Măcar 24 de ore dintr-o săptămână.

Ca să ai un week-END, trebuie să sfârșești într-un fel sau altul săptămâna în curs.

Pur și simplu închide-le.

Nu am de zis nimic mai mult.

Asta e tot.

Închide-le!

LATER UPDATE: Urmăriți și comentați și pe Facebook, click aici.

Un bun prieten de-al meu din Cluj-Napoca m-a dus la un restaurant de pe “deal”, când am fost acolo.

Trecând prin Pipera Clujului, prietenul îmi transmite o informație demnă de ghid turistc:

– Uite, zice, aici e cartierul nostru cu bășinoși.

Asta a fost demult (acum o lună jumăte) dar stăteam și mă întrebam în dimineața asta, ce e în spatele acestui apelativ?

Ce e un bășinos în accepțiunea populară de la Cluj (sau de aiurea)?

Stând și analizând așa… fără noimă, iată concluziile mele:

• bășinosul e un tip bogat. are bani, deci are ce mânca. având ce mânca mațele-i sunt pline cu alimente. permanent; pentru că mănâncă repede, mult și prost.
• bașinosului îi place să-și arate statutul cu o casă impresionantă din care, evident, nu-i lipsește un “daining”. cât mai mare și cât mai comod. ce bășinos e ăla dacă nu are o bucătărie mai utilată decât biroul cu laptop și mai mare decât sufrageria, eventual? unii bășinoși substituie livingul acestor scopuri nobil-aristocratice. trebuie. ține de statut.
• bășinos-ul e sedentar. merge și până la colț cu jeepanul. o simplă plimbare i-ar regla tranzitul intestinal, dar nu, el trebuie să-și expună statutul și în afara casei. și când nu dejunează. în esență bășinosul merge la sală, că are bani. dar merge cu mașina și ia liftul în clădirea de fitness.
• bășinosul nu mai are nici un copil în jurul lui, dar își permite mulți servitori. deci de ce i-ar mai trebui? puțini din familie îl mai suportă, dar e normal, având în vedere că (în opinia lui) aceștia sunt doar invidioși, atâta tot. ah, la sala de fitness se enervează crunt când personalul de acolo nu se comportă ca servitorii plătiți de el. la fel și la restaurante.

Pe scurt, bășinoșii se adună în cartiere special amenajate pentru ei, au bani, dar nu sunt bogați, mănâncă bine, dar nu sunt sănătoși, au case mari, dar le trebuie una și pe autostradă – jeep-ul, n-au familie, dar plătesc servitori.

Niște bășinoși!

În orașul tău, ce nume are cartierul de bășinoși?

1. arunca doneaza haine din liceu care ti-au ramas mici. da, si pe alea de care nu te poti desparti. tu cresti. hainele nu.
2. cumpara-ti birou si scaun ergonomic pentru a lucra de acasa, chiar daca esti angajat. ca student(a) erai mai mobil(a). puteai tasta din pat. daca vei continua te vei alege cu deformari ale coloanei vertebrale. daca nu poti sau nu ai spatiu pentru asa ceva, creaza-ti macar un loc de “retragere”;
3. instaleaza regula 1 in,2 out. pentru fiecare lucru cumparat nou, te obligi sa renunti la doua vechi. nu numai ca institui o regula feng shui (vant-apa — voi reveni), dar te va ajuta si la managementul finantelor personale
4. fa-ti un set de analize medicale complete. complete am zis, da? baga 1000 de euro in analizele astea. rmn, tomograf, tot.
5. invata sa gatesti bine cate un fel de ciorba, supa, garnitura, friptura, salata, cocktail si desert; fa-ti in timp propriile retete secrete pe care numai tu le poti gati. o vei impresiona. il vei da pe spate. feed the beast (voi reveni).
6. incepe sau continua sa mergi regulat la sala. inoata. invata sa faci tractiuni corect. abordeaza un sport non-echipa, de exemplu atletism.
7. du-ti parintii intr-un concediu pe banii tai. acuma cat ii mai ai. si parintii si banii.
8. daca ai frati, fa-le o favoare. cate o favoare. nu prea multe ca ti se urca in cap, mai ales daca esti “mai mare”
9. (chiar daca esti fata) ia-ti un costum elegant (din ala cu vesta si croi cambrat) si o camasa cu butoni. de acum nu-ti prea mai schimbi dimensiunile.
10. scrie-ti telurile pentru 1 an, 5 ani si 10 ani. apoi formuleaza-ti o misiune. una pentru care le-ai lupta eroic si, daca ar fi nevoie, ai muri!

Aceasta e aplicarea principului “top x” pentru a scrie un articol. Mi-a luat exact 5 minute. Se poate.

Astfel am inaugurat si categora Familie.

În urma desființătii unilaterale de către TAROM a programului SmartMiles, s-a desființat și parteneriatul AMEX – TAROM.

Practic, pentru fiecare dolar cheltuit de pe acel AMEX primeam 1 milă de fidelitate în SmartMiles.

Eh. Eu strânsesem 208.000 de mile.

Am primit acasă o scrisoare suculentă de tip “sunteți foarte important pentru noi Domnule Client, dar ne cam băgăm picioarele în SmartMiles și cardul de credit AMEX+TAROM”. Juma’ din mile au plecat către noul FlyBlue (Al AirFance-ului), fără să fiu întrebat dacă doresc și altă opțiune. Cealaltă jumătate tre’ să le isprăvesc până în iunie 2011. Un segment intern mă costă 4100 de mile. Deci ar fi vro’25 de segmente sau 12 drumuri interne în tot atâtea luni.

Prin urmare am început să cheltuiesc din ele. Adică am început la nivel de intenție. La telefon-ul cu 0800 de pe site nu răspunde nimeni. La agenția din Izvor tot nimeni după 30 de minute de apeluri. Mi-am pus poponețu’ în mașină și am mers la agenție (drum de 5 minute). Caniculă, parcare nașpa la Izvor. În fine.

O cucoană sictirită ce mă privea scrutător peste ramele de ochelari (chestie care mă irită la culme când vine din partea unei slujbașe) m-a trimis “la etaj”. Acolo o tipă jovială, tinerică, decoltată, parfumată, pensată, machiată (fără ochelari)… m-a invitat la un set de 10 minute-așteptare, timp în care și-a terminat o convorbire cu “iubi”.

Mi-am ales segmentele de zbor și cât timp am stat acolo au fost 6 apeluri telefonice la care NIMENI nu s-a sinchisit să ridice receptorul. După asta am fost trimis înapoi la murătura de jos care mi-a emis bilet și voia banii pe taxele de aeroport. Cum ar veni gratis dar tre’ să dai banu’ (nu e vorbă, doar 12 euro per segment). Enfin! După ce scap de murătură sunt trimis să plătesc la o altă stafidită la ghișeu. Primesc chitanță. Merg cu chitanța la muratură. Primesc un print al biletului electronic.

45 minute bătute pe muchie. 45 de minute!!!

Un sistem prost online mi-ar fi rezolvat problema în max 5 minute, murătura și stafidita nu mai erau plătite să se uite peste rama de ochelari, juna de la etaj nu mai primea sporuri să presteze tele-erotice cu “iubi” iar eu stăteam naibii acasă câștigând restul de timp nemaipoluând pe timp de caniculă Bucureștiul.

Dap. Toate astea în timp ce Directoarea TAROM (Ruxandra Brutaru) se laudă tot numărul curent al revistei TAROM Insight, cât de tare e ea că a pus coada la prună cu noul parteneriat Skyteam. Fi atent ce poză de “Sex in the City” și-a tras pe cover (vezi și pagina 28 din revistă).

Sex in The City -- TAROM Episode

Citez:

“La final TAROM a primit numai felicitări. Reprezentanți Delta, KLM, airFrance, Alitalia, reprezentanții tutror marilor companii, au zis “Chapeau! 10 curat!”

Și cireașa de pe tort:

“Merite foarte mari le revin direcțiilor de operațiuni sol și de sisteme IT, pentru că ei au realizat toată această interfață și migrarea de pe sistemele pe care le foloseam anterior pe noile sisteme impuse de alianță …”

PS. cu postul de față am inaugurat și secțiunea de “călătorii”